Despre fotografia de strada si dorinta de afirmare ce m-a facut sa devin un bun observator

Strada, documentara sau fotojurnalism. Trei termeni ce au la baza aceeasi valoare: capacitatea de a observa esenta contextului in care ne aflam. Am ajuns sa fac fotografie de strada pentru ca nu aveam curaj, practic, sa ies din zona mea de comfort, astfel ca iesitul pe strazi si prin coclauri mi-a schimbat perspectiva despre fotografie si despre mine, totodata. 

Cei trei ani de facultate mi-au fost un reper foarte bun in constientizarea faptului ca arta fotografica din Romania inseamna un ceva abstract, fara substrat, dar incadrat intr-un curent inexistent, precum ''ce nu putem defini, se numeste arta", si mai cu seama, faptul ca arta fotografica nu prea este, din pacate, studiata la un nivel inalt. Asa ajung toti fotografi doar cu un curs facut, dar care nu au nici cea mai mica idee despre cum se developeaza un film, spre exemplu. 

Fotografia de strada este mai mult decat arta, sau abstract, sau cum vreti voi sa o numiti. Inseamna iesitul din casa la ore ciudate, observarea si cunoasterea oamenilor, risc, frica de necunoscut, autocunoastere chiar, poezie vizuala, si cate altele.

Mi-am dorit foarte tare (probabil, undeva in adancul sufletului meu dorinta asta inca-i vine) sa pot face cunostinta oamenilor cu fotografia, asa cum noi, cei cu har artistic, o vedem si o percepem, prin seriile mele realizate, cu copii, cu case, usi, si strazi inguste, privitorii sa se autoregaseasca. Tot din dorinta de a ma vedea, am si facut un pas inapoi pentru o privire de ansamblu asupra a ceea ce eu numesc arta. Si asa m-am tranfosrmat intr-un observator.

Am devenit un bun observator datorita faptului ca facand fotografie de strada, am realizat cat de neinteresati devin oamenii cand expui ceva ce nu este comercial. Lipsa de cultura devine tot mai feroce, in ciuda faptului ca peste tot pe strazi vedem indivizi hipster-artsy-ishootfilm style, ce par a fi destul de cititi si interesati de orice domeniu ce nu implica mondenul, cancanul, sau comercialul. 

Am devenit un bun observator pentru ca nu-mi mai place sa vorbesc, asta pentru ca vorbitul atrage atentia de la adevaratele valori ale unei imagini.

Am devenit un bun observator pentru ca am luat o pauza involuntara de la creatie, facandu-ma astfel sa ma reinspir de la mediul in care ma aflu zilnic.