"Rugați-vă pentru viața lui!"
Pe 30 decembrie 2019 avea să se schimbe radical și pentru totdeauna viața noastră. La ora 16:12 primesc un apel pe Facebook de la unul dintre prietenii lui cu care ieșise la plimbare. M-a rugat să nu mă sperii că e totul bine. În acel moment am știut că Paul făcuse accident. Mi-a spus că au venit cei de la SMURD. Am întrebat dacă e viu și în mai puțin de 15 minute eram deja pe drum spre Spitalul Floreasca. Din fericire, era viu. Din păcate, avea hemoragie internă, ambele brațe fracturate, splina ruptă, coaste rupte și mai presus de toate, avea coloana fracturată.
Am ajuns la spital, și pentru că așa este legea în România, nu știu în alte părți cum o fi, timp de aproape 2 ore nu am primit niciun detaliu despre el pentru că situația face ca noi să nu fim căsătoriți, iar spitalul nu oferă detalii despre pacienți decât rudelor de gradul întâi. După ceva timp, nu știu cât pentru că timpul trecea din ce în ce mai greu, vine un nene și îmi pune în brațe un sac cu un bilet, sac în care era echipamentul lui Paul, casca moto și hainele, toate tăiate de către medicii de pe ambulanță. Le-am luat și am așteptat în sală alături de alți pacienți sau aparținători.
La un moment dat, văd o targă împinsă de doi brancardieri, și un băiat adormit, cu un ochi puțin umflat și cu pete de sânge. Era Paul. Nu-l recunoscusem din prima, probabil de la șoc. M-am ridicat și i-am întrebat unde îl duc, dar nu am primit niciun răspuns. Am intrat după ei, dar nu mai era nimeni, în afară de o doamnă doctor care mi-a spus că mi s-a părut, că înăuntru nu e niciun pacient Paul.
Abia după ce au ajuns părinții lui, am reușit să aflăm detalii, nu foarte multe, din păcate. Ne-au spus atât: "coloana este fracturată și ar trebui să vă rugați pentru viața lui!". Au urmat 5 zile de comă indusă pentru că organismul lui era mult prea slăbit pentru a funcționa singur. L-au ținut în viață Dumnezeu și echipa de medici din Politraume 2, Floreasca. Ni s-a spus că nu va mai merge niciodată din cauza fracturii, dar am refuzat să ascult așa ceva, și mai ales să cred. 1% șanse i-au fost date în prima fază.
Două luni a stat în Terapie Intensivă numai el știe cum. Putea fi vizitat doar de familie și foarte izolat, doi-trei prieteni, nu mai mult de 5-10 minute, sau dacă aveam noroc stăteam 20 de minute. Diagnosticul a fost Paraplegie. Asta înseamnă incapacitatea mobilizării membrelor inferioare. Un astfel de diagnostic se pune în urma unei leziuni pe coloana vertebrală cu secțiune medulară, fie ea parțială sau totală și, de regulă, acest diagnostic este ireversibil într-un astfel de context.
Vestea bună, cea mai bună ca să zic așa, este că Paul nu prezintă niciun fel de secțiune medulară în urma RMN-ului făcut, ci doar o compresie a măduvei ce a avut loc în urma accidentului. În acest moment, Paul a început terapia și rezultatele nu întârzie să apară. :)
Am hotărât, cu această ocazie să începem un vlog cu și despre recuperarea lui și să ne împrietenim cu oameni care au trăit experiențe similare. Ne dorim să fim alături și de alți oameni ca noi.
#bebrave
