Am aflat ce este iubirea adevărată în cel mai dur mod.

     30 Decembrie 2019, ne-a schimbat viața complet. Tot atunci am aflat că nu există "nu pot", există doar "trebuie să îți iasă, este obligatoriu să-ți iasă."

    Tot cam așa a fost și exprimarea unui medic care îl avea în vedere pe Paul, "operația pe coloană TREBUIE să iasă din prima!". Și a ieșit. Dar până acolo, aș vrea să povestesc cum experiența accidentului m-a transformat în cel mai devotat om. Mama m-a învățat întotdeauna că trebuie să lupt pentru tot ce doresc să obțin, să nu fiu superficială, să iubesc și să mă iubesc. Mi-a vorbit despre devotament și cum să fiu asumată în toate deciziile mele. 

     Am învățat acum 6 luni ce înseamnă iubirea adevărată pe care nu o pot defini în cuvinte, dar voi încerca. Nu am avut niciodată de ales între a pleca sau a rămâne, pentru că acolo unde există alegere, există și îndoială, că poate cealaltă decizie era mai bună. Nu. Eu am știut întotdeauna, din prima clipă a relației mele cu Paul, că oricunde ne duce viața, eu o să fiu acolo, și oricâte greutăți ne-ar sta în cale, eu o să pot, noi o să putem.

     În "goana" lui spre destinație, pe 30 decembrie 2019, Paul s-a "julit" de moarte, dar timp de 5 zile nu a știut asta. Datoria mea a fost simplă, mi-am promis mie, în primul rând, că tot ce pot să fac pe lumea asta, voi face. Experiența asta m-a învățat că iubirea este soră cu o stare numită curaj, și că nu există "nu pot". Pentru că eu am putut, și nu știam la acel moment.

     Am aflat despre mine lucruri despre care habar nu aveam, am descoperit în mine un om matur, devotat, dedicat și foarte curajos. Am ținut capul drept în fața fiecărei vești proaste, și am știut exact care este următorul pas de făcut. Nu m-a doborât nimic.

     În momentul în care abia i se dădeau șanse la viață, eu, ca partener, ca echipă, ca iubită, ca familie a lui, am avut credința că fără iubire și luptă, nu vom reuși.

     Am dat de oameni care nu au crezut că voi rămâne lângă el, având în vedere gravitatea situației, dar probabil asta ar face ei, ar pleca pentru că e mult mai ușor să te întorci cu spatele decât să stai drepți, cot la cot cu partenerul tău. Am înfruntat păreri de tot felul fără nicio bază, situații limită, dar am putut. Și nu ca să dovedesc altora ambiția mea, ci pentru că mama m-a învățat să pot. 

     În finalul acestei povestiri, aș vrea să îi mai mulțumesc și să îi transmit încă o dată mamei mele, că fără ea, fără tot ce m-a învățat când eram mică, fără tot suportul pe care mi l-a oferit toată viața, dar mai ales în ultima vreme, nu aș fi omul care sunt astăzi. 

     Iar apoi, as vrea să-i mulțumesc lui Paul pentru că mi-a oferit cel mai nobil scop pentru care să lupt, și pentru fiecare moment în care mă apreciază și mă iubește.